Cine spune
că cel mai bun prieten al unui om trebuie să fie tot un om? Un câine înseamnă o
mare responsabilitate, pe care trebuie să ţi-o asumi secundă cu secundă.
Deciziile tale, faptele tale, tot ceea ce tu faci şi ce eşti, îl influenţează.
Câinele
meu nu mai este în viaţă. Mi-a luat câteva zile să pot scrie acest lucru,
pentru că încă e greu... E greu şi nu ştiu cum să fac să fie bine. Pentru că nimic nu va mai fi la fel.
Îl chema
Louy şi avea tot felul de porecle puse de prietenele mele, de mama sau de sora
mea: Luge Baluge, Lugulina, Lucifer, Lugi, Luigi, Gogoaşă Înfuriata, Gogoaşă cu
ciocolată… şi lista poate continua.
El a fost
cel mai special suflet. Iubea pe toată lumea şi toată lumea îl iubea pe el. Nu
a lătrat niciodată la cineva din ură, nu a muşcat niciodată pe cineva. Toţi
oamenii şi toţi câinii erau prietenii lui. Cei mai buni.
Şi el al
nostru, al tuturor.
Louy nu a
ascultat niciodată. Nu ştia să dea laba, nu ştia să stea pe burtă, nu ştia să
meargă în lesă. Ştia doar să facă ce vrea. Dar mereu a fost special şi niciodată
nu a făcut ceva greşit.
De ce? Pentru că până acum 6 ani, când a venit în familia
noastră nu ştiam ce este iubirea pură, inocentă. Te iubea şi nu aşteapta nimic în
schimb.
După toţi
aceşti 6 ani de zile, am învăţat că aşa cum sunt relaţiile dintre oameni, aşa
sunt şi cele dintre câini şi oameni. Relaţia noastră a fost una mai mult decât
perfectă. Puteai să îţi dai seama de acest lucru doar dacă păşeai la noi în casă.
Atmosfera care exista în casa noastră nu era niciodată una liniştită sau una
tristă. Puteai să îl auzi dintr-o cameră în alta. Se
juca cu mine şi sora mea, o mai pupa puţin pe mama mea, după care se ducea la
tata pentru o bucată de carne şi iar se întorcea la joacă. Nu îşi pierdea
niciodată energia şi mereu eram cu zâmbetul de buze datorită lui.
Acum e linişte, doar linişte…
Dacă vă
spun că îi plăcea să mănânce cu furculiţa, să bea Coca Cola sau făcea diferenţa
dintre o ciocolată Milka şi o Africana mă credeţi? Nu l-am învăţat eu să facă
aceste deosebiri, să aibă preferinţe, însă se spune că un câine seamănă
cu stăpânul. Iar cum sora mea bea 2 l de Coca Cola pe zi, trebuia ca el să bea
măcar un pahar. Tatălui meu îi place foarte mult ciocolata, iar el… a ales-o pe
cea mai gustoasă dintre ele. Iar mama mea este o super mama şi l-a tratat ca pe
un copil (credeţi-mă, l-a legănat şi pe picioare când era mic, am şi dovada). Iar de aici a rezultat o relaţie specială, lipsită de răutate, de pedepse sau certuri. Am avut parte doar de iubire. Şi i-am oferit în schimb şi mai multă.
Căci doar tu, dragul meu, ştii cât te-am iubit. Şi eu, şi Tania, şi mami, şi tati.
Căci doar tu, dragul meu, ştii cât te-am iubit. Şi eu, şi Tania, şi mami, şi tati.
Louy nu
mai e lângă noi de 2 săptămâni. Dar în fiecare dimineaţă mă trezeşte răsuflarea
lui caldă… Ea nu o să plece niciodată.